Acum peste 6.000 de ani ardeii iuţi începeau să fie domesticiţi şi selecţionaţi undeva pe teritoriul Mexicului de astăzi. În prezent există sute de soiuri de ardei iute răspândite în toată lumea, iar expeţtii se străduiesc an de an în cadrul unor adevărate experimente ştiinţifice să încrucişeze cele mai iuţi varietăţi de ardei pentru obţinerea unor hibrizi mai iuţi decât soiurile din care au fost selecţionaţi. Substanţa care dă iuţeală şi usturime tuturor ardeilor iuţi este capsaicina, alături de alte substanţe naturale similare din grupul capsaicinoizilor.
Capsaicina este de altfel principalul component al substanţei din spray-urile cu efect iritant-lacrimogen.
Când consumăm ardeii iuţi, capsaicinoizii provoacă receptorilor durerii din gură, limbă şi gât o senzaţie de arsură. Odată activaţi de capsaicinoizi, receptorii tactili trimit instantaneu creierului semnalul că persoana în cauză a mâncat ceva foarte fierbinte. Răspunsul creierului la mesajul primit de la receptorii nervoşi constă în creşterea ratei bătăilor inimii, intensificarea fenomenului de transpiraţie şi eliberarea de endorfine. Conform unui studiu ştiinţific realizat în anul 2008, capsaicina afectează capacitatea organismului uman de a produce hidroliza adenosinei trifosfatice. În hidroliza normală a acestei coenzime speciale, proteinele se folosesc de energia degajată pentru a transporta ionii de calciu în reticulumul sarcoplasmic.
Când capsaicina este prezentă în organism, ea altererează conformaţia acelor proteine implicate în procesul hidrolizei, iar energia folosită în mod normal pentru transportul ionilor este eliberată sub forma de energie termică.
„Iuţeala” ardeilor iuţi este în prezent măsurată pe scara Scoville. Capsaicina în stare pură este incoloră, inodoră şi la temperatura camerei are o consistenţă asemănătoare cu a cerii de albine. Capsaicina pură atinge pragul de 16.000.000 unităţi pe scara Scolville.
