Cursa spaţială dintre Statele Unite şi URSS a lăsat un aspect de Science Fiction Războiului Rece din acea perioadă. Spre uluiala şi regretul americanilor, sovieticii au fost cei care au luat startul cursei, căci programul lor spaţial era condus de către Serghei Korolev, un genial inginer în aeronautici spaţiale şi un expert de talie mondială în rachete. Scăpat ca prin minune din epurările ordonate de Stalin, Korolev a inventat în anul 1950 o rachetă extrem de performată pentur acele vremuri, celebra R-7 care avea să ajungă pe Lună. Sputnik 1, primul satelit artificial lansat vreodată, a creat senzaţie în anul 1957 cînd a ajuns în Cosmos şi a orbitat în jurul Terrei înainte să se prăbuşească.
Sputnik 2 avea să fie prima navetă care să transporte în spaţiu o fiinţă vie, este vorba de căţeluşa Laika. Însă în ianuarie 1959 naveta spaţială sovietică Luna 1 (denumită de Korolev Mechta, adică visul în limba rusă) a fost lansată spre Lună, dar a ratat aselenizarea şi a ajuns să orbiteze între Soare şi Marte. Însă pe data de 12 septembrie 1959, naveta Luna 2 a fost lansat din Baikonur. Pe data de 14 septembrie, naveta sovietică s-a prăbuşit pe Lună în apropiere de Marea Odihnei. Pentru URSS, fusese o victorie istorică, iar pentru întreaga omenire, o realizare fără egal. În 1961, sovieticii îl trimiteau cu succes în spaţiu pe primul om, Iuri Gagarin, iar în 1963, Valentina Tereşkova, devenea prima femeie care călătorea în spaţiu.
Programul sovietic Luna a continuat iar în anul 1966, naveta Luna-9 a aselenizat controlat pe Lună. Din nefericire pentru sovietici, Serghei Korolev a murit în decursul aceluiaşi an, fapt care a dat peste cap tot programul spaţial al acestora. Americanii au profitat de acest lucru şi şi-au intensificat eforturile, astfel încât în anul 1969, astronautul american Neil Armstrong devenea primul om care ajungea pe Lună.
