Cu toţii suntem cumva miraţi când descoperim că în scrierea arabică şi cea ebraică se scrie şi se citeşte de la dreapta la stânga. Cu toate acestea, şi în limbile şi alfabetele altor culturi şi civilizaţii se foloseşte acelaşi fel de scriere. În limbile şi scrierile etruscă, pahlavi, avesta, feniciană, siriacă, lidiană, aramaică sau în vechile limbi turcice se scria şi se citea la fel. În total 28 de limbi şi alfabete din prezent folosesc aceeaşi ordine a scrisului şi cititului. Care să fie cauzele?
Atât alfabetul ebraic, cât şi cel arab provin din străvechile forme de scriere proto-canaanite, în care se scria de la dreapta la stânga. Limbile proto-canaanite erau scrise uneori într-o formă hibridă, denumită Boustrophedon, în care paragrafele scrise de la dreapta la stânga alternau cu cele scrise de la stânga la dreapta. Se pare că acest lucru era mai uşor pentru scribul care le scria şi care astfel îşi putea odihni mai bine mâna, dar nu era la fel de uşor pentru cel care urma să citească.
Scrierea de la dreapta la stânga s-a edificat şi a ajuns să fie singura formă de scriere în perioada de cristalizare şi omogenizare a poporului evreu în perioada Antichităţii şi are probabil legătură cu poruncile din Tora care fac diferenţă clară între folosirea mâinii stângi pentru activităţi „necurate” şi a celei drepte pentru cele „curate”. Ori scrierea textelor sacre era o activitate cum nu se poate mai importantă.
Cum cultura, scrierea şi religia arabă sunt strâns înrudite şi provin parţial din cele ebraice, Islamul fiind în esenţa ei tot o religie abrahamică, alfabetul şi scrierea arabă au moştenit încă din vechime de la cel ebraic, obiceiul scrierii şi citirii de la dreapta la stânga.
