Viteza a fost o calitate foarte apreciată de oameni încă din cele mai vechi timpuri şi cu mult înainte de apariţia primelor mijloace mecanizate de deplasare. Încă din vremuri străvechi, oamenii şi-au dat seama de avantajele capitale aduse de stăpânirea unui mijloc de locomoţie mai rapid decât al duşmanilor lor, acesta fiind motivul pentru care oamenii au domesticit şi selectat caii pe principiul celor mai iuţi şi mai rezistente rase de cabaline folosite în principal la război şi la vânătoarea animalelor sălbatice.
Odată cu Perioada Modernă şi Revoluţia Industrială oamenii au creat pe rând automobilele, trenurile, ambarcaţiunile de mare viteză şi nu în ultimul rând avioanele.
În prezent, marile nave de pasageri navighează pe mările şi oceanele lumii cu viteza constantă de 40-50 kilometri pe oră. O ambarcaţiune de tip hovercraft poate atinge lejer viteze de 70-80 kilometri pe oră. În acest timp, un avion obişnuit de pasageri poate atinge în mod obişnuit viteza de 900 kilometri pe oră. Aproape toate automobilele din prezent depăşesc viteza de 170 km. pe oră în timp ce unele tipuri de maşini pot depăşi inclusiv bariera celor 300 kilometri pe oră. Evident, restricţiile de viteză, drumurile aglomerate, sau cele improprii, împiedică oamenii să se deplaseze cu propriile maşini la astfel de viteze. Încă din deceniul 80 al secolului trecut oamenii au reuşit să construiască un prototip de automobil care să atingă vieza de 1.000 de kilometri pe oră.
Însă avioanele de vânătoare din prezent pot depăşi viteza de 3.000 kilometri pe oră,
iar recordul absolut al vitezei atinse vreodată de o maşinărie construită de om este deţinut de navetele spaţiale. Pentru a ajunge în spaţiul cosmic, o astfel de navetă trebuie să acelereze de la zero la viteze care depăşesc cifra halucinantă de 28.000 de kilometri pe oră. Viteza maximă atinsă de o navetă spaţială a fost de 28. 983 kilometri/oră, o viteză de nouă ori mai mare decât a glonţului tras dintr-o puşcă obişnuită. Odată ajunsă în spaţiu, naveta circulă cu aceste viteze în jurul Terrei, iar astronauţii de la bordul lor declară adesea că din cauza vitezei ajung să vadă răsăritul şi apusul soarelui la fiecare interval de 45 de minute.
