Este una dintre întrebările profunde pe care o pun în cabinet cei aflaţi la începutul carierei sau cei care au construit-o deja.
Cei care îşi doresc o familie şi nu o au, sau cei care au o familie dar nu se regăsesc în ea.
De fapt de toţi cei care vor să îşi găsească echilbrul şi fericirea şi nu ştiu cum, sau au temeri legate de drumul ales.
Pentru ei putem evidenţia câteva legături intrinseci între succes şi fericire.
Succes = carieră: un post înalt,
Succes = afaceri de succes: bani, valori…
Succes = familie: linişte, bucurie, copii, cămin…
Succes = recunoaştere profesională: planuri inginereşti realizate, profesor cu rezultate, oameni de ştiinţă
Succes = recunoaştere talent: pictori, sculptori, muzicieni, artişti
Succes = recunoaştere personală: diva, vip – persoane care se mulţumesc să apară în mass media, a căror baza o reprezintă modul în care arată sau se întreţin.
Succes = întoarcerea la sine: filosofi, preoţi, călugări…
Pentru că succesul nu este acelaşi pentru toată lumea.
Este una dintre marile greşeli de abordare a celor care consideră succesul apanajul triumfului în afaceri, a atingerii unui nivel în carieră sau a obţinerii unei anumite sume de bani. Ei bine aceştia sunt o categorie aparte.
Mulţi dintre ei, odată atinse obiectivele respective, nu se mai pot bucură de ele. Ba din contra, au senzaţia că au alergat după o himeră. Sau preferă să epateze prin ceea ce au obţinut: bani, maşini, case, valori…
Pentru că succesul nu reprezintă neapărat atingerea fericirii.
Dacă succesul este văzut că şi o oportunitate de a descoperi bucuria de a trăi, de a împărtăşi cu ceilalţi din timpul personal, valorile personale atunci reprezintă o formă pozitivă de a ne trăi viaţă.
Dacă este însă văzut că şi o formă de a domină pe ceilalţi prin statura socială sau valorile deţinute, atunci apare o problema. Pentru că are la baza vanitatea, nu va cunoaşte fericirea, decât prin raportarea condescendeta la ceilalţi…
În ce caz fericirea înseamnă succes?
Pentru că fericirea să fie egală cu succesul este de preferat că omul să se cunoască foarte bine şi să încerce să descopere despre el următoarele:
- Care îi sunt adevăratele calităţi: bunătate, responsabilitate şi să le împărtăşească cu ceilalţi.
- Ce elemente de sprijin are: familie, prieteni, colegi, profesori şi să încerce să ofere pe măsură a ceea ce primeşte.
- Care îi sunt nevoile: carieră, familie, valori şi să le pună în acord, să le facă să sune că o melodie care să îi bucure sufletul.
- Ce talentele native deţine: uşurinţă de a învaţă o limba străină, de a cânta la un instrument, de a desena, sau de a comunica şi să le transforme în adevărate însuşiri profesionale. Să se gândească că acestea îi pot redă echilibrul atunci când lumea interioară sau exterioară se clatină.
- Dacă are defecte şi care sunt acestea: vorbeşte prea mult sau prea puţin, este răutăcios, bolnăvicios, prea înalt sau prea scund, prea gras sau prea slab… şi să lucreze cu ele, nu să se lase acaparat.
După ce a făcut această introspecţie, îi va fi mai uşor să descopere propriul drum spre fericire şi succes, precum şi toate acele mici bucurii presărate pe acest drum, tocmai pentru a-l face mai puţin anevoios.
