Primele schimburi
Intrebarile frecvente legate de originile monedei -mai exact de formele premergatoare ale monedei,deci de preistoria acesteia-isi gasesc raspunsul in epoca preistorica.In acele timpuri indepartate, dupa o perioada in care in operatiile de schimb interveneau si anumite reguli magice[counterize period=”24h”],in epoca neolitica schimburile se faceau in natura:un obiect contra altui obiect,asa cum se mai practica si azi la unele triburi din Asia,Oceania,Africa si America.
Apoi, valoarea unui obiect destinat schimbului a fost stabilita mai tarziu ,de catre grecii din epoca homerica,de egipteni ,de germani sau de romanii din primele veacuri,in capete de vite.In acelasi timp ,la aceste popoare au continuat sa serveasca drept instrumente de schimb(deci sa tina loc de moneda)diverse obiecte sau anumite bunuri de uz curent,bunuri determinate,convenite ,asupra carora respectiva colectivitate era de acord sa le considere instrumente de schimb:discuri de piatra perforate,varfuri de lance,ornamente din scoici,sau ,in Alaska,pesti,in Mongolia,ceai ,in Mexic,seminte de cacao.
Metalul ca etalon
In epoca metalelor-a aramei si bronzului-aceste metale au servit mult timp drept etalon de valoare,intai concomitent si apoi inlocuind vechiul etalon de schimb al capetelor de animale(Amintirea acestui vechi etalon a ramas in adjectivul pecuniar,”banesc”,derivat de la pecus-”oaie”sau ”turma”,sau in cuvantul capital,de la caput,in sens de ”cap de vita”).Ca etalon in schimburile comerciale ,metalul prezenta o serie de avantaje :era cautat si acceptat de oricine ,era utilizabil in multe scopuri ,putea fi tezaurizat ,era usor de transportat si era divizibil in subunitati de schimb.
In mileniul al III-lea i.Chr,in tarile Orientului Apropiat ,printre metalele ce serveau drept etalon de valoare au intrat argintul si aurul,dar numai argintul circula,in timp ce aurul era depozitat in temple(ca azi in banci),fiind folosit numai in relatiile comerciale internationale.
De obicei ,aceste metale-etalon de valoare se prezentau sub forma de bare sau lingouri ,de dimensiuni diferite,dar fiecare fiind marcata cu un anumit semn si avand o greutate fixa,egala,exact determinata.
De pilda ,in Italia Centrala in sec V i.Chr ligourile etalon ,din arama,aveau 325 grame.In Egiptul faraonilor ,tara care nu a avut niciodata o adevarata moneda,erau intrebuintate ca instrument de schimb toate metalele:fierul ,arama,plumbul,argintul,aurul si ”electronul”(aliajul natural de argint si aur).
Cand se cumpara ceva,trebuiau mai intai cantarite bucatile de metal.In unele regiuni ale Chinei ,pana acum cateva decenii,negustorii mai foloseau mici lingouri de aur sau de argint,fiecare avand asupra lui o mica balanta,ca sa cantareasca aceste bare-unitati de schimb.
Un moment important in istoria monedei a fost acela cand ,in Creta,in mileniul al II-lea i.Chr,unor bucati mici de arama sau de aur li s-a dat o forma determinata,de o anumita marime si deci de o greutate fixa,anume forma de cap de taur si forma de piele jupuita si intinsa de vita.Ambele aminteau de indepartatele vremi cand evaluarea comerciala a bunurilor de schimb se facea in capete de vite.
Cu acestea insa nu se poate spune ca ar fi aparut moneda propiu-zisa.Atunci ,cum a aparut moneda?
Raspunsul este ca atunci cand o autoritate publica a avut ideea de a imprima pe o bucata de metal o anumita marca ,un semn constant,un simbol,o stampila,care garanta public,in felul acesta,greutatea si puritatea metalului,a aparut moneda.
Cand a aparut moneda?
Cu exactitate nu se stie .Unele traditii ale grecilor antici pretindeau ca Lidia ar fi fost prima zona care a tiparit o moneda,inaintea regelui Cresus,in secolul al VII-lea i.Chr.Alte legende vorbesc ca ar fi aparut simultan in mai multe orase-state grecesti,in acelasi secol VII i.Chr.Aceasta ultima ipoteza mi se pare cea mai plauzibila.
Cuvantul grecesc pentru ”moneda”era nomisma(cuvant care insemna ”cea ce este conform legii”).In lumea greaca din Sicilia si din sudul Italiei moneda se numea nomos-cuvant care,prin latinescul numus,a dat termenii moderni numismat si numismatica.Constitutia monetara a fost introdusa la Atena de catre Solon in jurul anului 600 i.Chr,data de la care monedele grecesti si cele de mai tarziu vor avea forma rotunda,in timp ce cele romane vor ramane mult timp ovale,iar in Japonia medievala vor avea forma de patrat sau de paralelogram.
Unitatile monetare grecesti erau obolul (frigare in limba greaca),drahma,mina(100 de drahme)si talanntul(60 de mine).Aceste monede erau de argint sau de bronz.Regele Lidiei ,Cresus,in sec VI i.Chr a fost primul rege care a batut monede de aur.In acelasi secol ,Darius a fost cel dintai rege care si-a reprodus pe monede, emise de el ,propia sa imagine,in ipostaza de rege divinizat.La Roma,primele monede s-au batut abia in anul 269 i.Chr.Erau de argint ,iar atelierul de stantat se gasea intr-una din dependintele templului dedicat zeitei Iunona Moneta(adica “Povatuitoarea”)de unde si originea cuvantului.
Se cunosc 5-600 de regi ,tirani sau conducatori greci si aproximativ 1.400 de orase grecesti care bateau moneda propie.
In sec VII-VI i.Chr numai fata monedei purta o imagine.Dupa anul 500 i.Chr o imagine a inceput sa fie imprimata si pe revers.Efigiile imprimate erau la inceput foarte simple:o albina,un taur,un spic de grau,sau calul inaripat Pegas.Din timpul lui Solon au devenit tot mai frecvente imaginile unor divinitati ,indeosebi a zeitei Athena.Adeseori imaginile reproduceau opere de arta , evenimente contemporane sau figuri si scene mitologice.
Ne putem da seama de bogatia extraordinara a materialului iconografic pe care ni l-au transmis monedele grecesti si romane daca ne gandim ,de pilda,ca numai in timpul imparatului Hadrian s-au batut peste 2,500 de imagini diferite de monede emise,iar sub Augustus,Tiberius si Marcus Aurelius,alte 2.000.
Indeosebi grecii faceau apel la cei mai iscusiti gravori ,la artisti foarte talentati ,care ne-au lasat niste mici capodopere.Cele din Siracuza ,de exemplu ,au ramas si acum dupa 2.500 de ani ,neintrecute in frumusete.
