De ce avem mai multe anotimpuri?

Apariţia anotimpurilor (de regulă în număr de patru în zonele temperate) este strâns legată de mişcarea de rezoluţie a Terrei în jurul Soarelui, precum şi de ciclurile climaterice şi circulaţia marilor curenţi de aer.

Însă principala cauză a apariţiei şi menţinerii anotimpurilor este legată de axa înclinată a Terrei în timp ce se roteşte în jurul Soarelui. Cum Pământul se învârteşte atât în jurul propriei sale axe (din această cauză avem ziua de 24 ore cu alternanţa zi-noapte), el se învârteşte şi în jurul Soarelui cu axa sa (linia imaginară care îl străbate de la Polul Nord la Polul Sud) înclinată la 23,5 grade de verticală. Tocmai această înclinare a axei sale face ca Terra să aibă mai multe anotimpuri. La începuturile astronomiei se credea în mod eronat că atunci când Terra se apropia cel mai mult de Soare, acest eveniment se resimţea prin venirea verii.

În realitate, venirea verii în zonele temeperate este legată de înclinarea axei Terrei spre Soare, moment în care Emisfera Nordică primeşte cea mai mare cantitate de căldură şi energie solară. Când axa Terrei este înclinată la minim, în mod firesc partea respectivă a planetei primeşte puţină căldură, situaţie resimţită prin venirea iernii. Perioadele de timp dintre înclinarea maximă, respectivă a Terrei către Soare, sunt acelea pe care le considerăm anotimpurile de trecere, adică primăvara şi toamna.