În decursul ultimilor 15 ani, atât apicultorii cât şi oamenii de ştiinţă au descoperit o scădere bruscă şi îngrijorătoare a numărului albinelor domestice. Fenomenul este prezent sub o formă mai agravată în Statele Unite, dar a început să fie observat şi în Europa. Din nefericire, scăderea numărului albinelor nu afectează numai producţia de miere şi restul produselor apicole, dar ameninţă grav şi producţia multor recolte care depind de actul de polenizare al albinelor. Într-un studiu efectuat în 41 de ţări, oamenii de ştiinţă au descoperit că între 2005 şi 2010 cererea pentru aşa numitele „servicii de polenizare agricolă a albinelor” a crescut de aproximativ 5 ori mai repede decât oferta, în condiţiile în care numărul albinelor scade vertiginos în fiecare an.
Dispariţia banalelor albine, adică ceea ce Kevin Hackett, directorul U.S. Department of Agriculture numea „cea mai mare ameninţare la rezervele de hrană ale omenirii”, este un fenomen observat şi în România, iar până de curând cauzele vinovate de misterioasele morţi ale coloniilor şi familiilor de albine nu erau elucidate de cercetători.
Însă recent, mai multe studii independente efectualte atât în SUA cât şi în Europa au evidenţiat că principala cauză a dispariţiei accelerate a albinelor constă în folosirea pe scară tot mai largă a unui gen de substanţe pesticice cunoscut sub numele de neonicotinoide. Denumite pe scurt, „neonics”, aceste pesticide sunt tot mai populare nu doar în rândul producătorilrâor agricoli ci au început să fie folosite şi în compoziţia unor produse de grădinărit.
Conform cercetărilor ulterioare, substanţele neonicotinoide sunt absorbite de palnte din sol şi contaminează polenul şi nectarul acestora. Neonicotinoidele acţionează în cadrul albinelor ca nişte substanţe care le otrăvesc sistemul nervos, fapt care duce la pierderea simţului orientării albinelor, care nu se mai pot întoarce la siguranţa stupului.
Însă expunerea la pesticide nu este singurul pericol la adresa albinelor. Cercetările au mai revelat că aceste insecte încep să dispară şi datorită distrugerii şi fragmentării cadrului natural, a răspândirii monoculturilor şi a interoducerii culturilor cu plante modificate genetic, care conţin deja insecticide toxice în propria lor structură genetică.