De fapt nu doar ciorile comune sau corbii dau dovadă de o inteligenţă de-a dreptul incredibilă, ci mai toate speciile din familia corvidelor, după cum au evidenţiat mai multe studii recente.
Conform rezultatelor finale ale testelor de inteligenţă la care au fost supuse, ciorile au obţinut punctaje foarte ridicate, cu mult peste majoritatea mamiferelor. Corvidele învaţă foarte repede să numere până la cinci, să recunoască obiecte diferite, ba chiar şi fizionomii umane. Ciorile nu doar că au descoperit joaca, dar de multe ori ca să se distreze păsările negre organizează activităţi similare competiţiilor sportive ale oamenilor.
Tot ele sunt capabile să folosească diferite unelte şi au o memorie episodică, trăsătură care le perimte să ascundă diverse obiecte sau cantităţi de hrană pe care le pot recupera ulterior fără să greşească. Corvidele au inclusiv abilitatea de a se folosi de experienţa individuală pentru a prezice comportamentul altor exemplare din stol.
Stăncuţele şi coţofenele au în creier o porţiune denumită nidopallium care are aproximativ aceeaşi mărime (păstrănd proporţiile, evident) cu neurocortexul echivalent din creierul oamenilor şi al cimpanzeilor, dar mai mare decât în cazul tuturor mamiferelor, incluzând aici delfinii, elefanţii şi restul primatelor antropoide despre care se ştie că se numără printre cele mai inteligente animale.
Secretele inteligenţei uriaşe ale corvidelor se datorează marii lor capacităţi de adaptare la aproape toate schimbările survenite rapid în mediul ambiant, precum şi faptului că sunt omnivore, hrânindu-se cu aproape orice fel de hrană disponibilă.
Aceste calităţi au dus în timp, prin procesul selecţiei evolutive, la creşterea fără precedent pentru nişte păsări a creierului corvidelor.
Astfel, o banală stâncuţă are un creier de 3-4 ori mai mare decât al unui porumbel, specie care atinge aceeaşi talie şi dimensiuni cu stăncuţa.
