In timpul Razboiului Rece, ca reactie la avionul spatial reutilizabil al Statelor Unite pe care-l foloseste si in ziua de azi, Uniunea Sovietica si-a creat propriul avion spatial, numit Buran.

Pe 15 noiemtrie 1988, bijuteria Programului Spatial Sovietic, a efectuat primul si ultimul ei zbor, efectuand, fara pilot, doua orbite in jurul Pamantului.

Copie la indigo?

Cand avionul spatial a fost facut public dupa multi ani de proiectare si constructie in secret, asemanatoarea izbitoare cu avionul spatial american, impreuna cu gama larga de tehnologii sovietice precum masini, aeronave, rachete, etc. care erau, de fapt, copii ale unor tehnologii occidentale, au pornit zvonul conform caruia si acest avion spatial era doar o replica a celui american.

Adevarul este ca desi inginerii sovietici au primit ordin de a construi o nava spatiala cu aceleasi abiliati tehnice precum cea de la NASA, nu au primit ordin sa o copie, ci au avut libertatea de a decide care este cea mai buna solutie pentru a construi o astfel de masinarie. Numeroase documente sovietice declasificate confirma acest lucru.

Analizand situatia aproape 3 decenii mai tarziu, unii experti in aviatie spun ca Uniunea Sovietica ar fi putut proiecta un avion spatial mai bun decat cel a Statelor Unite. Aceasta ar fi putut fi fundatia unor noi generatii de nave spatiale reutilizabile.

Decadere

Programul Spatial al Uniunii Sovietice (in prezent, Programul Spatial al Federatiei Ruse) a fost afectat extrem de grav de tulburarile economice ale anilor ’90 si de dizolvarea Uniunii Sovietice, atat de mult, incat proiectul a fost abandonat din motive economice, iar singurul exemplar al navei spatiale a fost lasat sa rugineasca intr-o hala parasita.